Postul

Ni se întâmplă multora dintre noi să avem momente în care să dorim să ne naștem din nou, să începem o viață nouă. Evident că din punct de vedere biologic această dorință este imposibil de împlinit. Dar duhovnicește putem să renaștem ori de câte ori simțim nevoia. Cum? Prin lacrimi și pocăință. Și ce dă putere pocăinței dacă nu postul! Binecuvântatul Post! A rânduit Bunul Dumnezeu să ajungem iarăși Sfântul și Marele Post! Deși oamenii mai puțin întăriți în credință și care nu au gustat din bucuriile postului îl critică, acesta rămâne o necesitate atât pentru trup cât mai ales pentru suflet.


Odată, în ultima săptămână din Postul Paștelui, la coadă la pâine a început o discuție despre post. Unii oameni spuneau că postul e o prostie, că slăbește organismul, alții spuneau că e de mare folos, deoarece curăță și trupul și sufletul.
-Eu pot să țin patruzeci de zile de post numai cu apă, a spus unul care era ras în cap și avea o privire foarte ciudată.
-Mare lucru, a spus o femeie. Vă rugați mult?
-Da' de unde, a spus omul acela. Eu fac yoga și mi-am educat trupul foarte bine, postesc cât vreau și când vreau, fără să mi se facă rău.
La coadă se afla un om care ținea pentru prima oară poat în viața lui; post creștinesc, fără bucate de dulce. Până să îl audă pe yoghin, i se părea că este mare ascet,renunțând la carne, lapte, brânză, ouă. Ba chiar se gândea să renunțe la post ca să nu își forțeze organismul peste măsură. Dar, auzindu-l pe yoghin, s-a gândit:
„Iată că eu socoteam că am făcut o mare nevoință. Dar yoghinul acesta, slujindu-l pe diavol, are mult mai multă râvnă decât am eu, slujindu-L pe Dumnezeu.” Și, dându-și seama cât de puțin se nevoiește pentru a dobândi cununa mântuirii, s-a hotărât să nu se mai vaite că postul rânduit de Biserică e prea greu,și să îl țină până la sfârșit. Ba și-a dat seama că postul fără spovedanie nu are valoare, și s-a spovedit pentru prima dată în viața lui.
Părintele, negăsindu-i păcate opritoare la împărtășanie, i-a dat binecuvântare să se împărtășească împreună cu ceilalți credincioși în noaptea de Paști.
( din Patericul mirenilor, Danion Vasile)